Fenomenologia frumosului

Vreme trece, vreme vine

Toate-s vechi și nouă toate;

(M. Eminescu)

Nu cred că există prea multe lucruri, fenomene care nu sunt expuse pieirii sau schimbării, care reușesc să-și păstreze utlilitatea și actualitatea convervându-și esența, care nu au nevoie să se adapteze noilor realități, nu au termen de valabilitate, nici termen de prescripție.

Omenirea de multe ori ”s-a răzgândit”... și-a schimbat părerile despre condițiile care ar trebui să le întrunească diverse exteriorizări artistice pentru a le putea fi acordat calificativul ”Frumos!”; mai ales că opiniile de cele mai multe ori au fost împărțite. ”Gusturile nu se discută”, „Über den Geschmack lässt sich streiten“, ”А вкусах не спорят”... în limbile tuturor națiunilor s-au cristalizat asemenea afirmații.”Totul este relativ”, la fel ca și frumusețea. Nu vreau să contrazic teoria relativității sau să sparg stereotipuri (nu astăzi)... Da, toate tipurile de frumusețe sunt relative, efemere, au nevoie de permanente metamorfoze pentru a supraviețui; unele chiar de patru ori de an, cum ar fi moda, de exemplu, dar există un tip de frumusețe care nu este expus riscurilor descrise mai sus: frumusețea feminină. Evident, pe marginea acestei afirmații s-ar isca un șir de controverse, însa țin să menționez că acest gen de frumusețe nu se apreciază doar pe baza unor criterii de formă, ci și de fond. Anume partea lăuntrică nu este supusă ”uzurii”, nu-și pierde din valoare odată cu trecerea inevitabilă a timpului. Dimpotrivă, este partea care evoluează, care ne face să fim subiectivi în raport cu celelalte frumuseți și să credem că ”frumusețea mea e cea mai frumoasă”... de fapt așa și este... așa a fost și așa va fi mereu... și acest fenomen nu cade sub incidența relativității sau a diferenței de gusturi, ci este cauzat de unicalitatea frumuseților. Femeia a fost mereu asociată cu frumusețea și ea nu are nevoie să se schimbe ca să corespundă realităților, ea nu formează obiectul teoriei relativității; iar pe de altă parte este cel mai unical și mai individualizat gen al frumosului.

Vor fi mulți cei care ar asocia femeia cu suferința și ar fi foarte aprinse discuțiile și contradictorii afirmațiile despre geneza, cauza și latura subiectivă a suferinței, dar este cert un lucru: nimeni și nimic nu poate fi un medicament mai bun anti-suferință. Nu știu cum sunt alții, dar eu atunci când aud cuvintele ”mângâiere” sau ”alinare”, îmi imaginez mâinile unei femei, or ”în spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie puternică” (poate mai puternică).

Nu știu care este coeficientul sau randamentul convertirii gândurilor mele în cuvinte și cât de înțeleaptă și dibace a fost aranjarea lor, astfel încât ele să poată deveni relevante, așa că am decis să o spun ceva mai direct (cu toate că nu e prea în stilul meu): Sunteți frumoase, sunteți catalizatorul progresului nostru și al omenirii în ansamblu, iar frumusețea inseamnă nu numai trup, ci și suflet... așa a fost și așa va fi mereu.