Presa noastră cea de toate zilele

„Die Presse ist für mich Druckerschwärze auf Papier“

Otto von Bismarck

Este o „datorie“ a oricărui cetățean să critice forțele motrice ale societății, guvernarea fiind, evident, cap de listă în topul preferințelor. Este cea mai simplă și general acceptată opțiune de a da vina pe guvernare, însă merită o înaltă apreciere talentul de a găsi legătura dintre insuccesele vieții personale și faptul că cineva acolo undeva ar fi contrabandist sau mafiot.

Nu știu cât de mult a evoluat societatea noastră din punct de vedere moral de la '90 încoace și nu știu dacă a propășit sau din contra, dar ceva mai ”trendy” a devenit. Înainte cuvintele ”bârfe” și ”critică” se asociau cu niște doamne trecute de 40 ca în bancul cela care descrie două ”babe” care au stat 10 ani în pușcărie și după ce ”le-o dat drumu', o mai stat de vorbă vreo 4 ceasuri la porțile pușcăriei”; ei bine, acum bârfa și critica mi se asociază cu presa. Nu că presa nu ar fi un element indispensabil într-o societate democratică și într-un stat care se pretinde a fi ”de drept!”, da' mai ales statul nostru ”subteran și indiferent” (suveran și independent conform Constituției). Doamne ferește cineva măcar să încerce să diminueze importanța presei sau să arunce vreo piatră în ograda lor. Să ne amintim de domnul Muruianu: foarte puțini erau acei care știau câte cazuri a pierdut RM la CEDO din cauza lui, iar după renumita frază ”câini turbați”, știu chiar și cei care nu au idee ce-i asta CEDO.

Deci presa a preluat una din ocupațiile preferate ale membrilor societății, lăsându-ne nouă doar pe noi înșine... să ne bârfim noi unii pe alții, pe când prada cea mai mare să le revină lor. Oare s-a lenevit populația în așa măsură că le este lene să se autodiscute? NU. Dimpotrivă, foarte mulți  sunt cei care fără asta nu pot trăi. Doar că a devenit mai ”mișto” (ceea ce înseamnă un fel de ”cool” în limba țigănească) ca presa să se ocupe de asta. Ea are o rezonanță mai mare, are redactori și reporteri (mi-ar fi interesant să-l întreb pe domnul Muruianu care din ei îs mai turbați).

Nu, turbați ei precis nu-s. De fapt, nu sunt de acord cu ex-președintele CSJ nici în privința câinilor. Ei sunt niște papagali. Papagali care învață și repetă pe de rost. Ferească sfântul să spună vreun reporter ceva pe nepregătite! Ai senzația că rescrie legislația sau că redescoperă legitățile economiei de piață.

Nu zic nu. Peste tot în lume presa este folosită ca unealtă de manipulare care poate avea scopuri diverse: politică, marketing, carieră, etc. Mai pe scurt cine are bani și necesitate, acela și cumpără presa pe o perioadă de timp. Totuși, asta nu este o circumstanță atenuantă pentru jurnalistica autohtonă. Cum explicați faptul că Republica Moldova, ca stat suveran și independent, recunoscut pe arena internațională, parte a multor tratate și acorduri, etc., nu poate găsi prezentatori pentru preselecția națională a Eurovision! De ce? Pentru că există trei căi spre o carieră de succes în ale reportajului: 1. Neamuri și/sau ”sveaziuri”. 2. ”Rubla/ Nalicika”. 3. Patul sau alte circumstanțe prielnice actului sexual. Enumerarea este exhaustivă și excepții pot fi doar în cazul când două sau toate metodele de mai sus sunt folosite cumulativ ca mijloc de ”propulsare”.

Este de neconceput ca reporterii să-și facă imagine în rubrici gen ”Dezgolita frumos” ale unor reviste triviale în care ”locurile” pe pagini sunt comercializate ca la piață, numai că nu au nici patent, nici licență pentru un asemenea gen de activitate. ”Las' că s-a învăța șî a grăi, principalu' s-o vadă lumea, s-o știe!”.

”Cancelarul de fier”, așa cum a fost supranumit Otto von Bismarck (citat mai sus), a descris presa ca fiind nimic mai mult decât cerneală de tipar pe hârtie. El, ca și mine, nu s-a referit la toată presa, dar a menționat că în rezultatul ”lătratului la comandă”, presa nu costă mai mult decât hârtia pe care a fost scrisă. Ba mai puțin, pentru că respectiva hârtie nu este bună nici măcar pentru a fi utilizată în scopuri casnice și sanitaro-igienice, iar ”poveștile” înșirate acolo nici de adormit copii nu-s bune, așa cum ele nu au nici fir narativ și nici morală. Da' multe din ele sunt chiar amorale.